Doi amici de-ai mei, două cariere: Andrei e un inginer tânăr, dinamic, inteligent. Georgescu e un tip alunecos, obraznic și viclean. Care a avut succes în România

Foto: Profimedia Images

Andrei e un inginer tânăr, dinamic, inteligent, cu chef de muncă și chef de viață. Singura lui problemă e că nu are pile și relații. În condițiile astea a pornit de jos convins fiind că va urca treaptă cu treaptă dacă va fi util și eficient. Și este. Și-ar fi dorit un job la stat, pentru condițiile favorabile de muncă, oportunități, siguranță. A avut un coleg de master mai tomnatic, care și-a terminat studiile la vârsta la care alții se gândesc la pensie și care i-a spus că e mare nevoie de ingineri la metrou. El i-a răspuns că pot fi angajați toți cei care termină odată cu el. Nu au fost angajați. Faptul că e nevoie de ingineri la metrou nu înseamnă că vor fi angajați cei care își doresc acest lucru. Mi-am adus aminte de perioada când am vrut eu să mă angajez la metrou. Am vorbit cu o doamnă de la resurse umane care mi-a explicat că nu angajează din afară pentru că îi au „pe-ai lor”, adică pe cei care își completau studiile în timp ce ocupau posturi cu studii medii.

Georgescu a fost coleg cu mine, nu pot să spun prieten, chiar dacă am petrecut mulți ani în școală împreună. A fost o respingere reciprocă, o diferență de statut, de mentalitate, de șanse. El făcea parte din grupul celor care stăteau în centrul orașului, copiii de activiști și securiști, eu eram în grupul celor care stăteau în cartiere, ceilalți. Am crezut că după revoluție pătura asta de privilegiați ai comunismului va fi marginalizată, m-am înșelat. Într-un mod miraculos au supraviețuit deghizați în oameni de afaceri, politicieni, specialiști etc. Tot ei au ocupat posturile de șefi, sefuți, directori, miniștri etc. Georgescu era și este de o aroganță vomitivă, bazată pe mult tupeu. S-a angajat atunci când toate posturile erau blocate, după care la scurt timp a ajuns director. 

Practic de când îl știu, Georgescu e tot director, indiferent de instituție, autoritate sau companie. El spunea că a făcut „școala de președinți”. Și-a adus soția în sistem, cu toate că n-avea nicio treaba cu domeniul, a plantat-o la resurse umane, iar fata care s-a făcut mare și-a găsit și ea un post călduț la stat, în aceeași structură. Georgescu e un tip alunecos, obraznic și viclean, lasă impresia că știe mai multe decât spune, că e exponentul unor grupări oculte, amenință subtil, se pricepe să șantajeze, e libidinos și vrei să scapi de el ca și cum vrei să te cureți de un rahat în care ai călcat din greșeală. Copiii șefilor noștri vor fi șefii copiilor noștri. Revoluția pe care am făcut-o împotriva structurilor de partid și de stat a devenit revoluția emancipării copiilor de activiști și de securiști.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp