Femeia cu ochi albaștri care mi-a făcut cadou o valiză cu fundă roz. „Când mi-au deschis-o vameșii la aeroport au căzut din ea sute de testere de Chanel no 5”

Foto - Alexander Savchuk/ Panthermedia/ Profimedia

Eram cu o bursă Freedom House-JTI în America și făceam un stagiu la „The Oklahoman", ziarul local căruia eu îi spuneam „Oklahomanezul liniștit".

În locul ăla, în plin Bible Belt, trăiau votanți republicani hardcore, un obiectiv turistic era să îl vizitezi la pârnaie pe un terorist care aruncase sediul FBI din localitate în aer, era listă de așteptare la execuții, dimineața când deschideai televizorul un pastor îți ura o zi bună și în seara de sâmbătă nu se mai vindea alcool pentru ca lumea toată să meargă trează a doua zi la biserică.

Și pentru că Dumnezeu are simțul umorului fix în locul ăsta am nimerit eu.

Directorul ziarului m-a dat în grija unei doamne. Patti Schubert.

Patti Schubert avea cei mai frumoși ochi albaștri de pe planeta Pământ. Ireali, fabuloși. În rest, o doamnă de aproape 60 de ani, haioasă, sexy și foarte frumos mirositoare. Faza cu mirosul s-a lămurit când mi-a spus că lucrează part time la o parfumerie și că are acasă tone de testere.

Motivul pentru care fusesem dată în grija ei era că ea nu avea altă treabă pentru că era proaspăt divorțată. Toți ceilalți angajați erau chiar oklahomanezi liniștiți, cu familie, copii și scop în viață. Patti era un radical liber.

Și am început să petrecem timp împreună.

După ce îl slugărise pe domnul Schubert o viață întreagă a descoperit la 60 de ani libertatea. Era o furie dezlănțuită. Intra în baruri și în secunda doi era călare pe câte un cowboy și îl smotocea cu pofta cu care ar devora un condamnat la moarte ultima cină. Era letală. Nu ierta nimic. Și cowboy-ii ăia se căcau pe ei de frică. Nu puteau face față unui asemenea vulcan.

La un moment dat i s-a stricat mașina și nu putea da înapoi. Ea era nervoasă iar eu muream de râs. „Autoturismul tău e ca tine, un tanc fără milă care merge doar înainte și nu ia ostatici."

Am devenit prietene, normal.

Când a trebuit să plec, cu promisiunea fermă că mă voi întoarce, mi-a dat cadou o valiză cu o fundă roz. „Asta este valiza cu care voiam eu să vizitez lumea, dar nu am ieșit din Oklahoma niciodată. Eu nu plec oricum nicăieri, așa că du tu valiza mea peste tot pe unde mergi," mi-a spus. „Și i-am pus o fundă roz ca să nu o pierzi."

La plecare, când m-a condus la aeroport, era îngrozitor de tristă și eu încercam să o încurajez: „Patti, nu plânge! Ești o femeie fabuloasă: deșteaptă, veselă și oricum ar fi tot ai pur și simplu cei mai frumoși ochi albaștri de pe planetă!"

Fază la care ea a început să plângă cu sughițuri: „Ceeee? Ăștia? Sunt lentile de contact!!!!!!!"

Am vorbit o vreme la telefon. Avea vocea din ce în ce mai stinsă. Eu nu m-am mai dus în Oklahoma, dar multă vreme am purtat prin toate locurile pe unde am umblat valiza aia penibilă cu fundă roz din care cand mi-au deschis-o vameșii la aeroport au căzut sute de testere de Chanel no 5.

Atât mi-a venit mie în cap să vă povestesc de Ziua Femeii.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp