Mai nou, „Interesul Național” a devenit un nume propriu

Fac bube de fiecare dată când aud din gura unui politician formula „Interesul Național”. Intru într-o stare de neliniște. Îl privesc cu suspiciune. Pentru că această sintagmă a devenit un alibi pentru toate ticăloșiile nedemocratice din ultimii ani.

Mai nou, „Interesul Național” a devenit un nume propriu, presimțirea unei umbre permanente peste tot ce mișcă în țara asta - de la politică și afaceri, la Justiție și media.

În numele „interesului național”, s-au luat decizii aberante, s-au redus drepturi și libertăți, s-au dat sentințe, s-a pus lacăt peste dosare controversate, cum e cel al anulării alegerilor, s-au plantat oameni fără însușiri în partide, s-au pus premieri și s-au creat majorități netransparente.

Dar cine decide ce e „interes național”? Președintele, serviciile, grupurile care se strâng noaptea în Vila Lac 2 sau în diverse case conspirative din Primăverii, cercul de oligarhi conectați la afacerile strategice ale statului?

Ultimul asalt brutal asupra democrației tocmai a fost respins în Parlament, printr-o reacție dură a partidelor care au văzut în intervenția președintelui și a anturajului său o amenințare existențială. Dar să nu ne iluzionăm că „Interesul Național” nu va reveni cu o și mai mare ferocitate, în momentul în care un premier reformist îi va contesta autoritatea și îi va scormoni prin afaceri.

Singurul antidot la o putere care devine prea puternică e starea continuă de veghe civică. Pericolul ca oamenii să nu mai creadă în vot și în democrație este real, dacă lăsăm „Interesul Național” să decidă ce este acela „interes național”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp