Poți să-mi iei tot ce am mai scump pe lume, dar să nu-mi iei niciodată sinecura...

foto: Shutterstock Editorial / Profimedia 

Titlul este parțial inspirat din celebra melodie” Să nu-mi iei niciodată dragostea! ”, și vrea să pună în evidență similitudinea dintre forța dragostei și forța sinecurii. Sinecurile sunt adesea numite ”Jobul Trofeu” sau ”Dream Job” sau ”Jobul Culcuș” sau ”Jobul Supernanny” – posturi bine plătite, fără muncă reală, unde succesul depinde mai mult de cine te recomandă decât de ce știi să faci.

”Sinecura este o slujbă, funcție bine retribuită, care cere muncă minimă sau nu cere nici o muncă” ne precizează Dex-ul. Sinecurile au apărut dintr-un mixt de nepotism, clientelism și foarte, foarte mult tupeu. Au acaparat posturi din zona ”căldicel”, foarte bine plătite, cu responsabilități aproape de zero. Sinecura este dovada faptului că asistăm la politizarea și parazitarea administrației publice și a companiilor de stat. Declarativ, toți politicienii acceptă întâietatea competenței, dar când se pune problema transpunerii în practică uită și-și bagă neamurile, amantele, loialiștii. Sinecurile au slăbit toate structurile din administrația publică și din companiile cu capital de stat. Sinecurile sunt o îmbinare de parvenitism și arivism.

  Valul reformist pornit de premierul Bolojan vizează în primul rând destructurarea sistemului stufos de sinecuri, ca primă etapă pentru însănătoșirea mediului bugetar. Aproape zilnic presa pune în evidență bubele care au apărut pe fața administrației publice. Dezvăluirile premierului revelează structuri bugetare infectate cu sinecuri vorace, unde delirul salarial este bine înșurubat, un fel de ”haplea”.

Nu mai este niciun secret pentru nimeni faptul că sinecurile constituie principala sursă de jefuire a banului public, iar costul acestor sinecuri se găsește pe nota de plată a populației și a firmelor private. Sinecura a fost de-a lungul celor 35 de ani modalitatea principală prin care a fost recompensată clientela de partid. Instituțiile publice și companiile de stat au devenit un fel de franșize ale partidelor, obscen de multe posturi au fost ocupate de oamenii de încredere ai partidelor. Ei de fapt nu conduc acele structuri, ci pur și simplu le stăpânesc. Promovarea oamenilor de partid a fost regula, nu excepția. S-a făcut, astfel, pe filieră politică, pârtie nanodocților. Au fost transformate în sinecuri până și funcțiile cu un vibe scăzut, femeie de serviciu, paznic, șofer. Kafka ar trebui să ia lecții de la noi!

Magnetismul sinecurilor a fost direct proporțional cu nivelul de salarizare și cu nivelul de ne muncă. Atracția pentru scăldatul în mierea banului public a generat apariția unor structuri care au la bază sinecura: tulpini de sinecuri, cuiburi de sinecuri, sinecuri dinastice. ”Infanteriștii” partidelor au desantat în mai toate sinecurile. În social media circulă o glumă ”La stat dacă ar veni toți la muncă, n-ar avea scaune!” Organigramele s-au mărit pentru a face loc tuturor loialiștilor, iar acum, când finanțele țării sunt pe chituci și s-a pus problema restructurării, nimeni nu vrea să renunțe la sinecură. Cei mai mulți sinecuriști s-au calificat la locul de muncă. Sunt structuri care par a fi scăpate total de sub control, aici salarizarea se face în mod discreționar. Consiliile de administrație seamănă mai mult cu un anturaj de pradă, decât cu un organ de conducere colectivă.

Sinecuriștii în ”Olimpul” lor nu vor să audă de restructurări de posturi sau de ajustări salariale. Bine încastrați în posturi bănoase, contestă orice încercare reformistă. Și-au construit ziduri în jurul sinecurilor prin aberante contracte colective de muncă. Teama de reforme s-a cronicizat, sindicatele amenință cu greva generală. Și toate acestea pentru ce? Pentru ca cei care au făcut ”Bingo” pe banii contribuabilului să-și mențină privilegiile. Ani la rând reformele au fost respinse din drob, ca la fotbal. Reformofobia a fost boala întregului sistem. Apetitul politicienilor pentru reformă și pentru îndreptarea statului a fost la cele mai mici cote. Sinecuriștii, deși nu mai au plăcuțe de frână, nu vor să se oprească.

Metastaza sinecurilor trebuie eradicată, chiar dacă constituie dragostea multora. Dar cum scăpăm de ele? Cum trebuie păzite posturile de la stat, astfel încât impostura să nu mai pătrundă? Cum se poate restaura ”selecția pe bune” in sectorul de stat? La cât de agățați se țin de jilțurile sinecuriste, este foarte greu. Ar trebui o resetare a întregului sistem și o analiză a filierei prin care fiecare a fost parașutat într-o sinecură. Și mai trebuie pornit motorul promovărilor pe bază de merit. Și un plus de transparență poate fi benefică luptei cu sinecurile: toate posturile cu remunerațiile aferente să fie făcute publice și ușor de verificat. Recrutarea să se facă cu concursuri reale, nu ”aranjate” sau înscenate. Și presa și societatea civilă pot face presiune asupra instituțiilor doldora de sinecuri, dând semnalul că acestea nu mai sunt tolerate.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp