sursa foto: Inquam Photos
M-am dus până la Obor.
Era dimineață și lume puțină.
Sus, la etajul 1, în fața unui raion de carne, m-am crucit:
- Domne, dar multă mizerie ați făcut!…
Măcelarul se uită la mine intrigat. Îi arăt. Face și el ochii mari: în fața vitrinei burdușite cu pulpe, cârnați, aripioare și pipote, zăceau pierdute pe jos câteva sute bune de lei.
M-am aplecat și le-am cules pe toate, cântărindu-le în mână. Era acolo piața unui om pe o lună.
Mă uit în stânga, mă uit în dreapta, în căutarea păgubașului. Aveam o mutră tare dezabuzată, de vreme ce măcelarul a simțit nevoia să-mi sară în ajutor:
- Cred că i-au căzut cuiva din buzunar. S-a mai întâmplat să scoată omul telefonul și să-i cadă banii…
Explicația m-a mai liniștit, omul vorbea dintr-o lungă experiență de viață și de piață.
- Păi și acum ce facem? l-am întrebat moale.
A dat din umeri. Asta m-a convins:
- Facem așa: eu las banii aici la dvs. și cel care i-a pierdut vine și i-i dați.
Măcelarul a aprobat, a înhățat banii și i-a băgat sub tejghea.
Am plecat din Obor mulțumit că am făcut o faptă bună. Dar pe măsură ce mă îndepărtam, un drac începuse să mă împungă: „Bă, da tu chiar atât de fraier ești, încât să crezi că măcelarul îi va da ăluia banii?!” Îl contraziceam rapid, argumentând că oamenii nu sunt atât de hapsâni să se bucure de necazul altuia.
Au trecut câteva zile. Întâmplarea mă roade încă. Am făcut un anunț și la radio, că cine a pierdut niște bani la Obor să se ducă la măcelar. De câteva nopți, visez diverși păgubiți fericiți și cum măcelarul îmi redă speranța în umanitate.
Cinstit sau fraier? Voi ce ați fi făcut?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Disperat m-am întors de prin oraș la locul faptei. Ioc.
Într-o doară întreb la un butic din apropierea băncii cu pricina. Nimic.
Totuși vânzătoarea amabilă se oferă să sune la numărul meu.
Și surpriză, cineva răspunde. Mai mult promite să mi-l înpoieze și ca să-l recunosc îmi spune că are 1,70, poartă o șapcă gri și are 80 de ani.
Zis și făcut. Mulțumiri. Am încercat să-i oferă o recompensă, dar m-a refuzat politicos.
Astăzi l-am întâlnit iarăși. Mulțumiri din nou.
I-am spus că gestul lui e ceva rar în lumea-n care trăim. Mi-a zâmbit misterios.
La ce s-o fi gândit oare ?
În ambele cazuri, găsitorul trebuie să primească un proces-verbal de predare/primire a banilor respectivi.
Dacă în 6 luni nu este identificată persoana care a pierdut banii, aceștia revin persoanei care i-a găsit.
Și, nu în ultimul rând, e bine de știut că însușirea unor bani găsiți (sau a altor bunuri), constituie INFRACȚIUNE și se pedepsește conform Codului Penal.
Cum aș fi procedat eu, în cazul descris în articol? Aș fi predat banii, pe proces-verbal, la Secția nr. 7 sau 8 Poliție (care mi-ar fi fost în drum), din apropierea pieței Obor.