Procrastinatorul Întâiu

foto: Inquam Photos /Alex Nicodim

E prima dată când reușesc să citesc, să dezleg, să deznod comportamentul președintelui Nicușor Dan de când a câștigat alegerile prezidențiale.

În conferința de presă de după dejunul de lucru cu ambasadorii statelor UE acreditați în România, la Hotelul JW Marriott Grand Hotel din București, șeful statului a reușit, ajutat de jurnaliști, să se picteze mai clar: Nicușor Dan, întâiul procrastinator al țării.

După un președinte jucător (Train Băsescu), am avut un președinte călător/ turist (Klaus Iohannis). La domnie a venit pe tron primul președinte care este definiția procrastinatorului.

Te frapează la Nicușor Dan incapacitatea de a decide în antiteză cu talentul de a amâna, ca și cum o problemă care este împinsă de azi pentru luna viitoare nu mai cere o soluție. Fiind pusă pe lista de priorități mai jos, pentru el, e ca și cum sarcina dispare.

În această logică, șeful statului a mai scăpat de o provocare apăsătoare, desemnarea premierului.

Procrastinatorul a procrastinat și obligația constituțională pentru finalul verii sau... când o fi să fie.

Întrebarea reporteriței care i-a amintit de promisiunile neonorate este bună, dar poate nu 100% corect formulată.

(în original, Reporter Gândul: Pe 6 iunie ați declarat că toți ziariștii vor avea răspunsuri la întrebările legate de drona care a explodat la Constanța. Ați mai declarat faptul că veți numi un director la SRI. Ați mai declarat faptul că vom avea un raport care să răspundă la toate întrebările legate de anularea alegerilor. Se pare că obișnuiți să vă încălcați frecvent promisiunile ori vă împiedică ceva? Întrebarea este de ce anume nu vă puteți onora promisiunile? Ce anume vă împiedică?)

Mai potrivit decât „de ce anume nu vă puteți onora promisiunile? Ce anume vă împiedică?” ar fi, mai degrabă: „Domnule președinte Nicușor Dan, credeți în procrastinare, ca modalitate de a vă petrece integral mandatul de 5 ani la Cotroceni?”

Mi-l imaginez pe Nicușor Dan îngropat în liste TO DO, mutând task-urile din categoria urgente și importante (azi) pe deloc urgente, chiar neimportante, aruncate în calendar luna viitoare, sau în a doua jumătatea a anului 2027, ori finalul anului 2027. Sau, de ce nu, februarie 2028.

Sacul cu restanțe crește de la o zi la alta: numirea unor șefi la serviciile secrete (amânată), publicarea dosarului alegerilor anulate și a rapoartelor serviciilor secrete (amânată), apartenența la familia europeană (amânată de la începutul lui iulie 2026 până în ianuarie 2027, anunț făcut azi, în conferința de presă), prezentarea concluziilor legate de drona maritimă explodată în Portul Constanța (amânată), desemnarea unei persoane pentru a face guvernul (amânată).

Invariabil, la toate, răspunsul președintelui este același: „bun, s-au întâmplat...”. Ceva se întâmplă în fiecare zi - hotărârile care ar fi trebuit luate azi nu-și mai găsesc loc pe lista priorităților, mâine se mai întâmplă ceva, soluțiile de găsit mâine se amână pentru săptămâna următoare, apoi pentru luna următoare... și tot așa.

La final, o veste proastă pentru șeful statului, iar aceasta este în vorbele sale: „Și, până în 2028, se vor întâmpla lucruri, multe lucruri” (10 iunie, Declarația susținută de Președintele României, Nicușor Dan, la Palatul Cotroceni).

Oare ce va face președintele? Le va amâna pe toate? Cum va arăta finalul său de mandat? Câte decizii importante pentru societate, cetățeni, țară vor fi procrastinate de întâiul procrastinator al țării?

Cum va arăta țara după 5 ani de mandat?

Am avut „România educată”, vom vedea, probabil, „România amânată”.

***

PROCRASTINÁ, procrastinez, vb. I. Tranz. A amâna sau a întârzia începerea execuției unei sarcini; a temporiza, a tărăgăna, a tergiversa. Din engl. procrastinate (sursa: dexonline.ro)

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp