Sistemul în sevraj: drumul spre „junk”

Foto:  Profimedia

Când am mai scris despre corupție, am tratat-o ca pe un fenomen socio-economic nedorit. În aceste zile însă, mi-am dat seama că fenomenul corupției este, de fapt, o dependență pentru cei care îl practică.

Așa îmi explic evenimentele din ultimul timp. Sistemul PSD+ a intrat într-un fel de sevraj sub guvernul Bolojan și, pur și simplu, nu s-a mai putut abține. Într-adevăr, guvernul Bolojan a reprezentat o metodă „cold turkey” pentru cei corupți, iar aceștia au început să se agite în cele mai ciudate moduri pentru a ajunge din nou la drogul lor preferat: banii din corupție. Așa văd și moțiunea de cenzură, precum și propunerile de premier.

Cel mai recent premier desemnat, Veștea, umblă și el pe ulițe și prin gangurile Parlamentului ca un dependent, încercând să-i convingă pe unii și pe alții cu promisiunile sale. Sunt promisiunile unui dependent care spune că, de această dată, totul va fi diferit și că vom ajunge în rai sub conducerea lui. Un dependent care a ajuns să-și trădeze neamul, principiile (dacă le-a avut vreodată) și care, orbit de grandomania pe care o aduce apartenența la un sistem corupt, se crede salvatorul patriei.

Dar pentru cei mai lucizi este clar că nu este decât o nouă doză. „Another shot.”

Orice dependent sau alcoolic știe, undeva în adâncul sufletului său, că viața ar fi mai bună și mai dreaptă fără drogul preferat – în acest caz, corupția. Dar își spune că este ultima dată. Că este pe calea îndreptării. Că, după încă o afacere, încă un contract, încă două-trei combinații, se va opri. Doar că niciodată nu se oprește.

Nu vreau să judec pe nimeni. Chiar și Gabor Maté spune că dependentul nu trebuie tratat ca un făptaș, ci ca un pacient. îl cred - dar problema este însă că boala este progresivă și afectează și pe cei sănătoși... Un pic de îmbogățire pe spatele altuia nu mai ajunge. Sunt necesare sume din ce în ce mai mari pentru a produce aceeași euforie. Vacanțele trebuie să fie din ce în ce mai luxoase. Mașinile de lux nu mai sunt suficiente și fac loc elicopterelor - avioane private sunt mijloace de transport preferate de politicienii noștri.

Cumva, economia României a reușit să mascheze această boală progresivă prin creșterea pieței imobiliare și prin alte fenomene specifice bulelor speculative. Însă aceste bule sunt pe punctul de a se sparge. Totul se bazează pe încredere, iar aici am ajuns într-un punct de echilibru extrem de fragil. După atâta răbdare de care a dat dovadă Uniunea Europeană față de România,  acum nu mai înțelege nimeni alegerile făcute de București. Piețele se bazează pe predictibilitate, iar România pare astăzi mai imprevizibilă ca oricând. Auzim tot mai des avertismente că agențiile de rating ne vor da statutul „junk”. Mă tem însă că o mare parte a sistemului politic românesc merită deja acest calificativ „junk” la propriu, adică dependent de banii obținuți prin influență și favoruri.

Dependența de corupție nu aparține unui singur curent politic, dacă mai putem folosi acest termen fără cinism în România. Toate partidele au în rândurile lor oameni care s-au obișnuit cu beneficiile sistemului. Iar sistemul își recrutează acum participanții pentru un nou guvern chiar dintre aceștia.

Totuși, observ și un fenomen nou. Pentru prima dată văd, în toate partidele, în afară de PSD, un moment în care se aleg apele. Se vede cine este dispus să renunțe cu adevărat la privilegiile cu care s-a obișnuit și cine caută încă o justificare pentru a le păstra. Cine acceptă disconfortul vindecării și cine ar mai vrea să prelungească puțin euforia.

Eu cred că guvernul Bolojan a fost cea mai sinceră încercare „to come clean", doar că este clar că și în rândul bețivilor, cel care se abține de la alcool riscă să fie făcut în toate felurile...

P.S. Noutatea este că dl. Ciucu este și el acuzat de luare de mită – măcar îmi spune un singur lucru: sistemul nu prea are cu ce să-l atace pe dl. Bolojan!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp