Pentru că, spunea el, piața liberă se bazează cu necesitate pe o permanentă extindere a diviziunii sociale a muncii. Astfel, inevitabil, fiecare va presta o activitate din ce în ce mai specializată - și fiecare va presta activitatea în care s-a hiperspecializat o perioadă din ce în ce mai lungă de timp.

În imaginația publicului, știința economică reprezintă un domeniu arid, neplăcut și adesea de neînțeles. Lucrurile ar deveni mult mai simple dacă o serie de concepte economice de bază ar fi explicate folosind metafore, cu trimitere la fapte din viața de zi cu zi. În cele ce urmează, vom folosi astfel de metafore aplicate la șapte idei economice. foto: Inquam Photos / Alexandru Busca

De ce încrederea nu se reconstruiește prin discursuri, ci prin reforma reală a instituțiilor?

Cea mai buna veste a începutului de an este declararea drept entitate strategică a combinatului siderurgic Liberty Galați. Este un pas uriaș pentru a sprijini siderurgia din România. Toți producătorii de mâncare, chimie, energie și apărare de la noi ar trebui declarați obiective strategice.

2026 poate oferi și oportunitatea unor programe de relansare economică sau mai bine spus unor măsuri care să-i încurajeze pe antreprenori să reia energic investițiile și angajările. Altfel, ne uităm la niște date care arată aparent ok pe hârtie, dar asistăm, în fapt, la închideri de întreprinderi și disponibilizări, scăderea investițiilor private și a consumului, toate pe fondul unei inflații încă foarte ridicate- o spirală care erodează nivelul de trai la nivel național și șubrezește inițiativa privată de orice fel.

Am scris în ultimele săptămâni mai multe texte despre evaziunea „mică” răspândită la scară largă, pe care autoritățile se fac că nu o văd, pe care cetățenii o tolerează și o apără (instalatori care încasează la negru, manichiuriste care nu dau bon, croitorese care nu au niciun venit, muncitori cu ziua care-și spun „zilieri” dar reușesc să adune sume impresionante de care nu știe nimeni). Am fost bombardat de sute de reacții virulente- „De ce să plătească? Ce-ți dă statul de banii ăia?”, „Băi deșteptule, ai găsit sursa găurii de la buget, săracii oameni care muncesc cu ziua”.

În sfârșit, a venit … după o așteptare de aproape 10 ani. La 30 de ani aveam resursele să cumpăr o asemenea mașină cu banii jos. Dar nu aveam banii pentru asa ceva. Să fii proprietarul unei mașini înseamnă să pierzi 50% din valoare în primii 5 ani (depreciere), la care se adaugă 50% randamentul neexploatat al banilor blocați în ceva ce nu produce (8,5% randament anual multiplicat 5 ani înseamnă 50% cost de oportunitate). Deci, pierzi echivalentul capitalului inițial (100%) în 5 ani, la finalul cărora, majoritatea cumpără altă mașină (“m-am săturat de cea veche” / “a apărut un model nou” / “avem copil(ii), acum ne trebuie mașină mai mare”) și tot așa… o iau de la capăt și stagnează pe scara prosperității financiare.

Să nu căutăm măreția în vremurile grele de dinainte de 1989. Trăim cea mai prosperă perioadă economică din istoria României! (Foto: Profimedia Images)

„Epoca de aur” ctitorită de Ceaușescu prin investiții fără număr a provocat în perioada 1975-1990, culmea, o scădere economică constantă în termeni relativi față de țările mai dezvoltate din Europa. (Foto: Profimedia Images)

Fitch tocmai ne-a schimbat perspectiva de la Stabilă la Negativă (păstrând totuși rating-ul BBB-). Ce înseamnă asta pe românește?