foto: Facebook Florin Negruțiu
- Dumnezeule, ce țară! exclamă englezul.
De data asta e de bine. Omul e pur și simplu vrăjit de ce trăiește. Dincolo de culturi și de naționalitate, de viețile noastre atât de diferite, suntem doi oameni care împart același oftat în fața unor picturi de pe niște ziduri de la 1400 într-un sat transilvan. Suntem doi oameni uniți de aceeași frumusețe.
Intrăm în vorbă ușor. E pentru prima oară în România, a fost în Deltă (ce rai!) și acum merge pe Via Transilvanica curios să vadă ținutul care l-a vrăjit pe Regele lui.
Zice la un moment dat că turismul nostru e mult sub potențialul pe care-l are România și că ar trebui să ne promovăm mai mult ca să atragem mai mulți turiști.
Zâmbesc:
- Nici nu știu dacă e rău așa. Uite, locul ăsta, (Conacul Apafi din Mălăncrav) seamănă cu orice loc din Italia. Știi ce lipsesc? Cozile de turiști cu selfie sticks. Bucură-te cât mai poți de o experiență autentică, de oamenii care te salută la poartă și de liniștea acestei biserici în care putem povesti fără să ne înghesuim cu sute de oameni.
Englezul cade pe gânduri și îmi dă dreptate. În Ardeal, pe Via, am descoperit un soi de prototurism sau hai să-i zicem slow tourism: e turismul ăla bun de dinaintea turismului excesiv, când încă poți să vorbești tihnit cu oamenii.
Clădiri frumoase, biserici vechi și mâncare bună au și alții, dar sufletul acestui loc e încă pur și autentic. Asta e adevărata lui valoare.
Fotografii: Facebook/ Florin Negruțiu
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.