Carmen Dumitrescu

Uneori e nevoie să treacă decenii până când o cultură străină reușește să atingă Parisul la nivel de substanță. În anul 2025, România a reușit. În orașul luminilor, în lumina ofertantă a toamnei târzii, un festival întreg s-a deschis ca o fereastră către spiritul românesc. „Un Week-end à l’Est” nu mai este doar un eveniment, ci mai degrabă un poem urban, un gest de tandrețe culturală prin care Franța îi oferă României un loc în mijlocul scenei. Foto: Jidvei

S-a tot spus că nu există un război informațional și că Rusia nu are nicio legătură cu lucrurile care se întâmplă acum în SUA, chiar dacă, mai nou, peisajul din SUA pare a fi foarte asemănător cu cel din Rusia. Foto: Profimedia

La cinci dimineața, de pe scările care îl conduceau în avionul privat cu destinația Florida, Andrew Tate făcea prietenește cu mâna locului care, pentru prima dată, l-a pus față în față cu faptele sale și apoi l-a lăsat să plece spre pământul făgăduinței, așa cum i se cuvine oricărui om acuzat de proxenetism din lumea asta. Foto: Octav Ganea/Inquam Photos

Despre analfabetismul funcțional se discută la noi în țară de mulți ani. Cu toate astea, problema a rămas relevantă doar în statistici și pentru unii jurnaliști a fost temă de dezbatere. Însă măsuri reale pentru combaterea fenomenului n-au existat, așa că putem presupune, fără teama exagerării, că problema n-a prea fost luată în serios. Daniel David este primul dintre miniștrii Educației și Cercetării care ies public și spun cu toată convingerea că astăzi, pentru România, analfabetismul funcțional a devenit o problemă de securitate națională.

Timpul petrecut de către elevi pe rețelele de socializare, preponderent Tik-Tok, este adesea impresionant. Copiii mărturisesc adeseori că petrec chiar și peste cinci ore pe zi urmărind videoclipurile platformei, de unde mulți dintre ei se și informează. Sigur, fără criterii sănătoase și fără cunoștințe minimale despre separarea informației de balast virtual, informarea pe Tik-Tok e periculoasă chiar și pentru adulți. Copiii, însă, sunt într-o situație mult mai delicată.

Regizorul american Martin Scorsese, cunoscut în întreaga lume pentru palmaresul și premiile impresionante obținute în cinematografie, a făcut zilele acestea o declarație uimitoare, confirmând valoarea filmului românesc contemporan. Acesta a declarat în cadrul unei emisiuni TV a lui Dave Karger din cadrul Festivalului TCM Classic Film că îi plac în mod deosebit filmele românești. Și declarația pare să nu fie deloc una de complezență, pentru că Scorsese a menționat nu doar numele unor cunoscuți și talentați regizori români, ci a citat chiar și declarații din interviuri ale acestora.

Sigur că toți tinerii care și-au făcut afaceri pe TikTok, toți copiii care câștigă bani reali pe platformă au început să plângă. (Foto: Profimedia Images)

Preluarea unui al doilea mandat de către Donald Trump este un moment așteptat de multă lume, pentru că o anumită direcție de acțiune la nivel mondial se prefigurează deja în cadrul declarațiilor sale. Pe de altă parte, a doua venire a lui Trump va avea cu siguranță efecte importante asupra Europei și, în mod deosebit, asupra României și Republicii Moldova, care se află, după cum chiar mâna dreaptă a lui Putin declara, în vizorul Rusiei. Există o uriașă curiozitate cu privire la ce va face Donald Trump în acest al doilea mandat al său și o doză mare de emoție pentru multă lume. Într-o încercare de a lămuri aceste aspecte, am purtat un dialog cu politologul român, stabilit în SUA, Vladimir Tismăneanu. Am vrut să aflăm de la el ce înseamnă noul mandat al lui Trump pentru americani, ce înseamnă el pentru România, dar am atins și problema radicalizării, așa cum se manifestă ea în SUA, dar și în România. Și am primit câteva răspunsuri care ne permit să rămânem, totuși, optimiști.

În Florida, unii oameni au refuzat să plece din calea catastrofei pentru că au impresia că guvernul manipulează vremea. Foto: Chandan Khanna/ AFP / Profimedia

Un vecin din blocul în care locuiam atunci avea obiceiul să își bată nevasta. Dar nu oricum. Rău! Femeia cerea îndurare, cerea ajutor, spunea că moare. Era ceva greu de ascultat. Și îl apucau crizele numai noaptea, în jur de ora două, când și îngerii dormeau. În una din nopțile acelea, în care nu mai suportam să aud durerea aia, am urcat la ei și am bătut la ușă, pentru că femeia striga crunt. Urletele s-au oprit și m-am întors la mine în apartament, cumva cu o conștiință împăcată, că am oprit ceva rău din a se petrece. A doua zi, femeia mi-a bătut la ușă și m-a rugat să nu mă mai bag în lucruri care nu mă privesc.