Foto: Facebook/ Ramon Cotizo
Pe 4 iunie s-a împlinit un an de când am ajuns în Spania.
În ultimele douăsprezece luni am primit multe etichete. Pentru unii sunt emigrant, curajos, trădător.
Nu mă regăsesc complet în niciuna dintre ele.
Nu am plecat din România pentru că visam la o viață perfectă. E o utopie. Am plecat pentru că, la un moment dat, am știut că nu se va schimba nimic.
Nervii mi-au fost testați și aici de birocrația care poate deveni un sport extrem. În care fiecare hârtie, fiecare programare și fiecare ștampilă îți testează răbdarea și determinarea.
Mi-am dorit să fiu legal din prima zi. Să am toate actele în ordine. Să nu existe niciun dubiu că am venit aici să construiesc, nu să păcălesc sistemul. Și am descoperit că drumul către normalitate este mult mai complicat decât pare din fotografiile însorite de pe rețelele sociale.
Citiți și:
- Ramon Cotizo: Nu fug. Mă retrag cu demnitate
Au existat seri în care dorul de radio avea greutatea unei pietre.
Într-un singur an am aflat cine îmi este cu adevărat aproape. Oameni care au urcat în avion și au venit din România doar pentru a mă vedea și care mi-au arătat că prietenia nu se măsoară în kilometri.
Există oameni pe care îi port cu mine în fiecare zi, chiar dacă sunt la mii de kilometri distanță. Și există oameni pe care nu aș vrea să îi mai întâlnesc niciodată.
Am descoperit și opusul. Persoane care au dispărut fără explicații. Relații care s-au evaporat odată cu distanța.
Mult timp am considerat aceste dispariții o pierdere. Astăzi le văd ca pe un lucru bun.
Există oameni pe care îi port cu mine în fiecare zi, chiar dacă sunt la mii de kilometri distanță. Și există oameni pe care nu aș vrea să îi mai întâlnesc niciodată. Nici în această viață. Nici într-o alta.
Iar cea mai importantă victorie a fost eliberarea de frică.
Frica de a deranja. Frica de a spune ce gândesc. Frica de acea propoziție care ne urmărește pe mulți dintre noi încă din copilărie: „Ai grijă să nu superi.”
Ani la rând am văzut oameni care și-au micșorat visele pentru a încăpea în așteptările altora. Oameni care au rămas în locuri care îi făceau nefericiți doar pentru că schimbarea părea prea riscantă.
Și eu am făcut asta. Pânā într-o zi!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.