Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

„Soldatul român nu folosește umbrela! Soldatul român nu se dă cu ruj!” Bine că a venit Revoluția, că mă băgau la carceră

sursa foto: Profimedia

Da, am fost soldat. Am făcut câteva luni de armată în toamna lui 1989, în anul întâi de facultate.

Cum am început şcoala, cum am primit o uniformă din aia adevărată şi bocanci. Unul chiar avea un mic cui în talpă, pe care nu-l simţeam mereu, mă înţepa doar când călcam într-o parte…

În fine, nu ştiu: peste noapte, dintr-o fată venită de la Piteşti, care se coafa permanent la coaforul din centru (nu râdeţi, permanentul era the shit), ajunsesem acest soldat de bază al Armatei Române. Halal!

Nu înţelegeam ce caut eu în treaba asta, nu pricepeam ce am de făcut şi totul mi se părea o joacă. De fapt, un joc. Mi se părea că sunt într-un film şi că joc în figuraţie. În consecinţă, aşa mă şi purtam.

Aveam instrucţie o zi pe săptămână şi mergeam cu tramvaiul spre locul de desfăşurare. Mă aranjam de dimineaţă, mă îmbrăcam cu greu - materialul din care era făcută uniforma mi se părea ţepos, aspru… Culoarea mă omora, mă ştergea cu totul din oglindă.

Aşa că, înainte să plec din casă, după ce mă îmbrăcam şi mă încălţam cu grijă, îmi rezervam câteva minute să mă machiez. Îmi luam trusa şi foloseam farduri pentru ochi, din nuanţele de mov, şi rujuri de toate culorile, plus creioane dermatografe (aşa se numeau eye linerele din acea vreme).

Aşa plecam, machiată exagerat, ca să fiu observată pe stradă, să ies din kakiul acela… Oricum, în acea perioadă, machiajele erau foarte colorate, iar în mintea mea mă vedeam ca în imaginea alăturată, în niciun caz într-o cazarmă cenuşie…

sursa foto: iStock

Ajungeam cu tramvaiul la Politehnică, unde se desfăşurau instrucţia de teren şi lecţiile despre armele chimice.

Ne adunam noi, fetele, în uniformele alea kaki (cred că de aia mă uit aşa paralizată pe canapea la serialul Povestea slujitoarei), într-un amfiteatru unde învăţam despre ce poate face o armă chimică şi ce trebuie să ştim despre ea.

Într-o zi a plouat. Mult. Tare.

Am dat să ies din casă, m-am uitat pe geam, m-am uitat apoi spre umbrela mea mov. Am ezitat. Să o iau, să nu o iau… Am bufnit a neputinţă şi am luat-o. În ziua aia, nu a mai avut loc instrucţia de pe teren. Erau doar ore de “arme chimice” în amfiteatru. Şi, cum plecasem târziu de acasă, am ratat începutul orei. Ploua tare. Am deschis uşa amfiteatrului, am strâns umbrela, am scuturat-o şi am dat să intru. Tovarăşa căpitan s-a uitat încremenită la mine.

– Ce faci, soldat?, m-a întrebat. Ce e cu umbrela asta?!!

– Păi, plouă, am răspuns eu tâmp.

– Cuuum? a şuierat ea de s-a auzit în toată sala. Soldatul român nu foloseşte umbrela! Şi ce e cu rujul ăla??!! Soldatul român nu se dă cu ruj!

– Păi… afară plouă…, am zis încă o dată, convinsă că nu auzise. Şi rujul e foarte frumos!…

Tovarăşa a dat scurt ochii peste cap. Colega ei de la catedră s-a repezit să-i dea primul ajutor. În sală, rumoare…

Nu înţelegeam. Ce făcusem?

Nu era un joc, nu toţi ne jucam de-a armata, de-a bunăstarea, de-a fericirea? Numai eu înţelegeam asta?

Am plecat după ore. M-am suit în tramvai, mi-am luat bilet, m-am aşezat pe un scaun frântă. Mă înţepa cuiul din talpă, rujul mi se ştersese… Eram la pământ. Mă duceam la cursuri în sediul Facultăţii de Chimie, de data asta.

În picioare, lângă mine, un ofiţer mă privea insistent. Eu pe scaun, el în picioare. Mă gândeam… poate arăt bine şi rujul o mai fi pe buze… Ofiţerul, aproape de staţie, mă abordează şi mă întreabă:

– Soldat, nu ştii că regula e să dai locul unui superior în tramvai?

Parcă auzisem de regula asta, nu eram sigură… şi oricum mi se părea ciudat… Omul era bărbat în toată firea, tânăr, chiar sexy, aş fi zis. Eu… nici eu nu eram de colea. Başca machiată, dată cu ruj şi posesoare de umbrelă mov.

– Ba…cred că da, am îngăimat eu nefericită.

– La ce facultate eşti? Hai la comandament!

Am coborât convinsă că e cea mai proastă zi din viaţa mea şi am mers la comandament.

Tovarăşele şi-au dat iar cu palma peste frunte când m-au văzut.

În fine, bine că a venit Revoluţia repede, că mă băgau la carceră.

Articol publicat inițial pe cristinastanciulescu.ro.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

asigurare de sanatate concept

Imaginați-vă un antreprenor de 44 de ani. Are firmă, contabil, avocat, un portofoliu de investiții bine pus la punct. Își protejează mașina cu RCA și Casco, iar când pleacă în vacanță cu familia nu uită niciodată să cumpere asigurări de călătorie. Știe cât îi produc economiile, urmărește piețele și își calculează atent riscurile financiare. foto: Profimedia

Citește mai mult

Ce subiecte au picat la probele de geografie și biologie de la BAC 2026. Proba la alegere a profilului

Joi, absolvenții de liceu susțin ultima probă din cadrul examenului de Bacalaureat 2026 - proba la alegere a profilului. Aceștia au de ales între Informatică (doar pentru profilul Mate-Info), Fizică, Chimie, Biologie (pentru Mate-Info și Științele naturii), respectiv Geografie, Logică, Psihologie, Economie, Sociologie, Filosofie (pentru profilul Uman).

Citește mai mult

Sorin Grindeanu si Ilie Bolojan / sursa foto: Profimedia

- După 60 de zile de criză, există o primă soluție viabilă, care să respecte autonomia partidelor și aritmetica din Parlament, potrivit mai multor politicieni din partide diferite, cu care am stat de vorbă. Soluția care se prefigurează poartă denumirea de „Guverne succesive”, un fel de „rotativă” pe stil nou.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Capitalismul tampeste / sursa foto: Profimedia

Pentru că, spunea el, piața liberă se bazează cu necesitate pe o permanentă extindere a diviziunii sociale a muncii. Astfel, inevitabil, fiecare va presta o activitate din ce în ce mai specializată - și fiecare va presta activitatea în care s-a hiperspecializat o perioadă din ce în ce mai lungă de timp.

Citește mai mult