Gabriela Alexandrescu, președinta executivă a organizației Salvați Copiii România, vorbește deschis despre bullying, dintr-o perspectivă personală și profesională. Discutăm despre cum s-a transformat fenomenul în epoca digitală, care sunt soluțiile reale pentru prevenție și cum inteligența artificială poate deveni oglinda durerii copiilor.

Alex, 9 ani. Un copil simpatic, jucăuș, pus pe glume, pasionat de fotbal și de jocuri pe calculator. Alex are rezultate ok la școală, provine dintr-o familie cu venituri medii, părinții lui îl iubesc mult și ar face orice pentru binele lui.

Pentru victimă, aceste comportamente devin din ce în ce mai greu de gestionat: se simte umilită, neluată în serios, atacată și neapreciată. Îi este teamă să verbalizeze disconfortul, de teamă să nu fie etichetată ca sensibilă, incapabilă „să țină la glume” sau rigidă. Nu știe cu cine ar putea vorbi și nici nu mai vrea să aibă inițiativă sau să fie în centrul atenției, pentru că astfel de situații o vulnerabilizează foarte mult. Foto Profimedia

Astfel de comportamente, din partea colegilor sau grupului de copii de la locul de joacă, dacă sunt repetate pe o perioadă mai lungă, pot avea efecte dramatice asupra victimelor: apare anxietatea, evitarea, tendinţa de a refuza mersul la şcoală, pot apare tulburări de alimentaţie, tulburări ale somnului, depresia şi – în cazuri extreme – se poate ajunge pȃnă la tendinţe suicidare. foto: Sergiy Artsaba / Panthermedia / Profimedia

„Fata mea a fost victimă colaterală a bullyingului, pentru că ea nu suporta să vadă cât de răi sunt colegii. Am descoperit că în clasa întâi ea își petrecea toate pauzele la toaletă. A fost modalitatea ei de a se feri de aceste răutăți”, mărturisește Nadia Tătaru, militantă anti-bullying în școala românească. Puteți asculta Podcastul de fapte bune accesând fișierul audio de la finalul acestui articol sau dând click pe clipul de la începutul acestui material.

După ce a dispărut frica, ca funcție reglatoare dar și una care ne-a scindat ca personalitate, au apărut, iată, oamenii, pe de-a-ntregul, așa cum sunt ei – răniți, nerezonabili, agresivi, imprevizibili. Școala nu are de ales decât să își reinventeze organigramele și să aducă alături de profesori sau în instrumentarul lor, componenta specialistă pentru problemele acestor copii. (Foto: Guliver/Getty Images)

De cele mai multe ori, intervențiile părinților între copiii care se ceartă sunt nepotrivite. Copiii se împacă adeseori foarte repede și fără urmă de ranchiună. (Guliver Getty Images)

Martorii bullying-ului, care sunt de obicei ceilalţi copii, se simt în secret uşuraţi că nu sunt ei ţinta şi tind să evite agresorul, nefiind dispuşi să intervină (Foto: Guliver Getty Images)