Îmi intră în urechi în fiecare zi, din televizor, un număr dărâmător de agramatisme, cuvinte folosite impropriu, pronunții cel puțin bizare în română și în limbi străine, accente aiurea (cómplice), anacoluturi, logicăreli sau pur și simplu tâmpenii.

Indicatorii economico-financiari, sociologici, educaționali și de sănătate arată că România s-a degradat masiv în perioadele Iohannis-Cîțu, Iohannic-Ciucă, Iohannis-Ciolacu (licheaua care lua lecții de economie în timp ce era premier, ne dă acum nouă lecții gratis). Dar mai există un semnal, la care sunt foarte atent: folosirea limbii române în mass-media. Deci, nu analizez cetățeni de pe stradă, ci persoane de la care te aștepți să auzi o română corectă.

Focusarea, cum se zice acum, pe anglicisme nu trebuie să lase în umbră neologismele generale (mult mai numeroase), nici împrumuturile (este drept, mult mai puține) din alte limbi, nici, mai ales, problemele scrierii, pronunțării și flexiunii actuale a majorității cuvintelor românești.

Întrebarea care se ridică este de ce se ezită în alegerea uneia dintre variante și dacă există vreo justificare pentru coexistența acestor forme. Cum se procedează în mod obișnuit atunci când apar dileme în privința utilizării unei forme, se consultă dicționarul și se compară ceea ce dă dicționarul cu ce se constată în uz. (Guliver Getty Images)

Unii sunt mai atenţi la evitarea unor asemenea grupări cacofonice decât la exprimarea exactă a ideii pe care încearcă s-o comunice. (Foto: Guliver Getty Images)

Citind o propoziție ca „Andrei are doua fete”, nu putem înțelege, cel puțin dacă nu știm cine este Andrei, dacă are două fete, adică două fiice, sau este o persoană duplicitară.

Ne plângem că se „urâţeşte” limba, ne îngrozim când citim lucrările unor elevi la examenele de bacalaureat sau la admiterea la facultate (și ne mai și amuzăm dându-le, în fiecare an, pe cele mai „originale” la televizor sau în ziar), ne oripilăm când vedem greşeli peste tot. Dar ce putem face ca să schimbăm situația? (Foto Guliver/Getty Images)