De curând a apărut la editura Humanitas cartea „Mama. Istoria unei priviri” a scriitorului Ioan Stanomir. Este cel de-al treilea volum apărut din trilogia dedicată mamei sale, după „Mama. Un jurnal al dragostei și al despărțirii” și „Mama. O fotografie a timpului și a iubirii”.

„Sentimentul că era mai bine e totuși real și el vine din faptul că e mult mai greu să fii liber decât să nu fii liber. Atunci exista confortul spiritual care provenea din faptul că știam că noi toți suntem buni și Ceaușescu este rău și el e vinovat de toate. Tot ce era rău n-avea legătură cu noi, noi eram victime, în timp ce în condițiile de libertate ești în permanență responsabil de ceea ce se întâmplă. Mereu dai examen și, în funcție de cum îl treci, ți se desfășoară viața în continuare”, spune Ana Blandiana. Foto: Ana-BlandianaART©Artista-Tango via Facebook Humanitas

„Cred că cititorii mici sunt capabili să înțeleagă mai multe decât ne închipuim, să se entuziasmeze mai ușor decât cinicii cititori adulți, cred în inteligența lor. Iar ei au încredere în noi, scriitorii, asta am simțit la fiecare întâlnire. Apoi e un pact bazat pe sinceritate. Invenție nu înseamnă minciună, lumea pe care o creez pentru ei e una sinceră, în sensul că valorile ei sunt și ale mele, bucuriile ei sunt și ale mele. În fine, pe seriozitate: i-am luat mereu în serios pe copii”, spune Ioana Pârvulescu.

De Crăciun am primit cadou de la elevii mei dintr-o clasă de mate-info, o carte de 1016 de pagini, cu precizarea că e volumul pe care foarte mulți dintre ei l-au citit (în engleză sau în traducere), că „e cartea generației lor” și cu rugămintea de a o discuta după vacanță pentru a afla care e opinia mea. (Foto: Profimedia Images)

De 50 de ani, scrie în fiecare zi și, din Bucureștiul în care a rămas, cărțile sale și-au găsit locul în librăriile și bibliotecile din toată lumea. În ultimii doi ani, a construit lumea romanului „Theodoros”, care urmează să fie publicat luna aceasta de editura Humanitas și pe care l-a numit al său „Veac de singurătate”, „unul ”bizantin”, impregnat de cultură și imagistică răsăriteană”. (Foto: Profimedia Images)

„Caracterul...unei şcoli bune e ca elevul să înveţe în ea mai mult decât i se predă, mai mult decât ştie însuşi profesorul. Odată interesul inteligenţei trezit pentru obiecte, odată simţirile şi judecata deprinse la observaţie, elevul ajunge prin proprie gândire la rezultatele care nu stau în carte”, scria Eminescu.

Circula la un moment dat pe facebook un meme (pe care orice cititor român îl poate înțelege) despre cele cinci mituri românești fundamentale (parodie după G. Călinescu): 1. Mitul mioriței. 2. Mitul jertfei pentru creație (Mănăstirea Argeșului). 3. Mitul zburătorului. 4. Mitul etnogenezei (Traian și Dochia). 5. Mitul metroului din Drumul Taberei. (Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea)