Știu cum arată o casă în care o femeie a fost lovită, pentru că, în aproape 30 de ani de muncă în protecția copilului, am intrat în destule case în care aerul era prea greu ca să respiri normal. Case în care copiii vorbeau în șoaptă, fără să li se ceară. Case în care mama trăgea mâneca în sus și spunea că s-a lovit de ușă, cu ochii în pământ, în timp ce copilul se uita fix la mine, de parcă voia să-mi spună altceva, dar învățase deja că tăcerea e mai sigură decât adevărul.

Sunt sigură că dacă aș întreba zece oameni de pe stradă ce e ăla femicid, șapte ar ridica din umeri, doi ar spune că sună a ceva de la farmacie și unul ar zice că e vreo boală de picioare. Dar nu, nu e nimic exotic. E fix realitatea aia crudă în care femei ajung să fie omorâte doar pentru că sunt femei.

În ultima perioadă, un val de cazuri despre violența domestică s-a revărsat pe Facebook și în presă, ceea ce este foarte bine. Se face presiune publică, iar într-o țară disfuncțională precum România, asta ar putea mișca lucrurile într-o direcție corectă. Foto: arhiva autorului

Mă mutasem recent într-un bloc de apartamente, când, într-o seară, am auzit venind de dincolo de pereţi vase sparte, strigăte şi suspine. Până la mine s-au rostogolit frânturi de vorbe, din care în timpan îmi rezonează încă "nu" şi "te rog".

„Am în cabinet un agresor care îmi povestește niște lucruri care și pe mine mă scutură și îmi vine să mă gândesc de multe ori: „Doamne, dar cum s-a întâmplat povestea asta..” Mintea mea emoțional va veni să îmi spună: „Să faci tot ce poți să te protejezi” – pentru că simți pericol într-un astfel de context. Pe de altă parte, am învățat de-a lungul timpului că, oricât de dure sunt comportamentele pe care le aud, ele au sens dacă eu îmi dau voie să ascult povestea. Și nimeni nu rănește din prea multă bucurie”, spune Raluca Anton, doctor în psihologie.

Violența, mai ales violența împotriva femeilor, e o problemă de sănătate națională. E momentul să vorbim toți despre asta, spune Oana Sandu, jurnalist. Ea documentează, scrie și vorbește public despre violența în familie de opt ani. De ce o face, aflați din Podcastul de fapte bune.

Violența nu a ajutat niciodată la clădirea a ceva bun, pe termen lung. Violența, sub orice formă, lasă urme adânci și are efecte pe termen lung. Cunosc cazuri de oameni care nu și-au mai revenit niciodată în urma bătăilor primite în copilărie și nu și-au putut construi o familie din același motiv.

Lăsăm mașina în fața casei, ne schimbăm un pic și ieșim pe jos spre una din cârciumioarele simpatice din cartier. Pe drum, la 50 de metri de cârciumă, un puști de vreo 9-10 ani la etajul unei vile, în fața geamului deschis, strigă cu o voce realmente disperată: – Vă rog! Ajutor, vă rog! (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)