Trăim într-o epocă în care memoria publică este remarcabil de scurtă, un defect pe care politicienii îl exploatează cu o cinică voluptate. De aceea, am simțit nevoia unei radiografii riguroase, de factură interdisciplinară, a anilor 2020–2022. Am privit această perioadă nu ca pe un simplu accident epidemiologic, ci ca pe un veritabil test de stres aplicat instituțiilor libertății, combinând teoria politică, dreptul constituțional și studiul comunicării publice.

Guvernul va declara stare de criză pe piața țițeiului și produselor petroliere, ședința pentru adoptarea OUG necesare urmând să aibă loc marți. Măsurile avute în vedere se vor institui pentru 6 luni, însă există și posibilitatea de prelungire cu câte 3 luni.

Constat uimită şi nemulţumită cât de uşor se adaptează lumea la regulile distanţării sociale. Trecătorii îi ocolesc cu prudenţă pe cei care le ies în cale, privindu-i bănuitori din spatele măştilor care ecranează surâsul. O strângere de mână începe să capete proporţiile unui atentat la sănătate. (Foto: Yaghobzadeh Alfred/Abaca/Abaca Press/Profimedia)

Guvernul a adoptat în ședința de luni un proiect de lege cu măsurile ce ar putea fi introduse de la 15 mai, dată la care România ar trebui să intre în stare de alertă. (Foto: IPA/ Backgrid/ Backgrid UK/ Profimedia)

Pentru învățământul particular, spre exemplu, este o lovitură foarte serioasă. Vor fi școli care vor da faliment și oameni care își vor pierde joburile. Cum, de altfel, se întâmplă în mai tot sectorul privat al economiei românești. Unii dintre dumneavoastră vă veți declara solidari cu ei și veți spune ăia au bani, descurcă-se. Aș putea cumva înțelege asta dacă aș vedea că e la fel și zona instituțiilor publice. (Foto: DPA Picture Alliance / Alamy/ Profimedia)